There`re ilusions and ghosts I`m chasing

There`re ilusions and ghosts I`m chasing

(Stiu ca nu va intereseaza, dar asta nu e problema mea.E problema voastra, ati putea foarte usor sa ma ignorati si sa dati click pe x-u ala rosu din dreapta sus)
Bun.Astazi m-am hotarat sa va povestesc cum e cu rutina si tiparele. Ale mele, ca de mine vorbesc.
Deci mie imi plac tiparele, imi place rutina, imi place" de obicei"-ul,dar sunt un om care se plictiseste relativ repede.Si atunci se decide pentru o schimbare.Mai reusita sau nu.De obicei nu i se pare reusita.Pentru ca are asteptari prea mari. Pentru ca isi imagineaza un ceva perfect, fara cusur.Si cand incearca sa transforme iluzia in realitate, iese de cele mai multe ori un rahat. Asta se intampla doar cand e vorba despre persoana ei. Ca atunci cand face o schimbare care sa le implice si pe celalalte persoane, nu e nici o problema, toate sperantele se materializeaza cat ai zice "peste".
Din seria "eu si ideile mele crete" fac parte si anumite "retusuri" la care tot lucrez."retusuri" pe mai multe planuri. "Retusuri" pe care ar fi trebuit sa le las in stadiul de proiect.Pentru ca, inevitabil, ajung la vechea si antica si prea-mult folosita fraza:" Eu si ideile mele crete.Ar fi trebuit sa nu fac asta, sa stau in banca mea, in tiparele mele". Si totusi, nu ma invat minte.Si continui cu "retusurile", pe principiul ca mereu trebuie sa evoluezi, chit ca inveti din greseli, ca tiparele si obiceiurile cu fiecare minut ce trece, sunt depasite de timp, ca niciodata nu termini de invatat si ca nu poti face asta ascunzandu-te in cochilia rutinei.
Dar uneori, ramai cu un gust amar, ce contureaza in realitate impresia:" there`re ilusions and ghost`s I`m chasing!".