memories

Mie imi plac batranii..
Au experienta de viata si atata intelepciune..dar totusi atata umor si veselie ..
Si partea cea mai frumoasa la ei e ca au trecut prin toate si te inteleg, si pot deveni cel mai bun prieten al tau, pentru ca ei stiu cum e, cum era la varsta ta, iar prin prietenia asta, retraiesc momente.Momente pretioase pentru ei.Momente care si tie ti se vor parrea minunate cand vei fi la varsta lor.
Imi plac batranii pentru ca ei mereu au o atitudine calma, dar atat de zglobie si infantila, de copil ce mereu trebuie sa il aprobi, iar atunci cand te dadacesc, au grija sa para un sfat ca de la best friend la best friend.Si tu ai grija sa te gandesti macar pt o secunda la acel sfat.
Imi plac batranii pentru ca ei mereu sunt dulci.Chiar daca uneori sunt si incapatzanati si autoritari, daca ai un moment sa analizezi si sa simti, sa observi umorul si ironia, ii vei intelege.Nu vor sa repeti greselile lor!
Si totusi, ce te faci cand nu mai sunt sa iti inveseleasca ziua cu nazbatiile lor? cu privirea lor de copil nevinovat peste care anii au trecut dar nu l-au afectat prea mult.Ce te faci cand nu mai ai cu cine imparti o punga de bomboane la focul sobei sau la racoarea unui nuc?Ce te faci cand nu mai ai cine sa iti spuna o poveste, cine sa iti aline grijile, sa iti stearga lacrimile , sa te rasfete, sa te ingrijeasca cand esti bolnav?
Ce te faci cand pur si simplu nu mai sunt?

apa si valuri

Maturand cu privirea covorul unduitor al Dunarii, ma intreb cate ii sunt date batranului fluviu sa intalneasca in lunga sa cale si, totusi, sa nu se mire de nimic, sa curga mai departe, impasibil si plin de sine, necontenind sa isi ceara tributul..
Apelor nu le pasa de stanci: le macina daca vor, daca nu, le ocolesc fara a fi impresionate.Isi vad mai departe de drum pravalindu-se bezmetice si galagioase, sau, alunecand domoale si tacute catre locurile in care le cheama destinul.Findca si apele au un destin: de a se misca, neobosite, necontenit si de a nu se mira de nimic.
Totdeauna m-a fascinat Dunarea, cu necunoscutul ei, cu valurile fara nume si varsta.Valuri ce vin si trec.Valuri purtate de vant.Valuri verzi-albastrui ce se lovesc de alte valuri.Valuri ce nu simt nimic din ce se intampla in jurul lor.Valuri ce nu simt si nici nu aud.Valuri ce nu imbatranesc.Valuri ce raman mereu doar valuri.Valuri pentru totdeauna! De unde vin si incotro se indreapta?Ce au vazut in drumurile lor?
.Ai stat vre-o data pe marginea Dunarii sa privesti valurile?.. sa le privesti cu adevarat..?
"... waves that leap, like waves must fall.."( "Ce e val ca valul trece". M.Eminescu- Glosa)