apa si valuri

Maturand cu privirea covorul unduitor al Dunarii, ma intreb cate ii sunt date batranului fluviu sa intalneasca in lunga sa cale si, totusi, sa nu se mire de nimic, sa curga mai departe, impasibil si plin de sine, necontenind sa isi ceara tributul..
Apelor nu le pasa de stanci: le macina daca vor, daca nu, le ocolesc fara a fi impresionate.Isi vad mai departe de drum pravalindu-se bezmetice si galagioase, sau, alunecand domoale si tacute catre locurile in care le cheama destinul.Findca si apele au un destin: de a se misca, neobosite, necontenit si de a nu se mira de nimic.
Totdeauna m-a fascinat Dunarea, cu necunoscutul ei, cu valurile fara nume si varsta.Valuri ce vin si trec.Valuri purtate de vant.Valuri verzi-albastrui ce se lovesc de alte valuri.Valuri ce nu simt nimic din ce se intampla in jurul lor.Valuri ce nu simt si nici nu aud.Valuri ce nu imbatranesc.Valuri ce raman mereu doar valuri.Valuri pentru totdeauna! De unde vin si incotro se indreapta?Ce au vazut in drumurile lor?
.Ai stat vre-o data pe marginea Dunarii sa privesti valurile?.. sa le privesti cu adevarat..?
"... waves that leap, like waves must fall.."( "Ce e val ca valul trece". M.Eminescu- Glosa)